Fiecare din noi ar trebui să aibă o listă de prieteni la care să apeleze în caz de urgență. Asa cum avem o agendă cu numere de telefon, un kit de supraviețuire în caz de dezastru sau o rezervă de bani pe care să o folosim când suntem cu adevărat faliți. Dar eu nu vorbesc de acel tip de urgență: când rămâi fără bani, faci pană la mașină sau nu ai cu cine ieși la film.
Vorbesc de urgențele sufletului: când simți că nu te mai înțelegi tu cu tine, că ești atât de obosit și lovit de spaime și probleme încât nu poți să-ți dai singur un sfat coerent, o îmbărbătare. Când simți că durerea se mută în sufletul tău. Știți voi, genul ăla de durere ascuțită și rece care nu trece cu pastile, ciocolată sau repaus la pat.
Mă gândeam la o listă de prieteni de urgență, dar mi-am dat seama că e atât de greu să găsești un număr (mai mare decât unu) de oameni care să te cunoască, să te iubească și să fie dispuși să-ți vindece sufletul la orice oră și în orice împrejurare. Deci ne limităm la un singur prieten la care să apelăm în caz de urgență sufletească.
Măcar un prieten care să fi studiat anatomia sufletului tău așa cum medicii studiază anatomia omului. Și când simți că mori în interior, să apelezi la el. Să-ți lași sufletul pe mâna lui, cu toată încrederea și speranța, așa cum îți lași ficatul sau inima în grija medicilor.
Uneori sufletul nostru poate fi tratat doar cu remedii ușoare, cum ar fi o cană de ceai de tei, un pahar de tărie, o îmbrățișare sau o vorbă caldă- adevărate pansamente pentru suflet.
Însă alteori, sufletul ne este atât de slăbit și bolnav încât nu poate fi vindecat decât prin metode radicale, cum ar fi operații complicate prin care se extirpă, odată cu toată durerea, și o parte din sufletul nostru. Și nu de puține ori se întîmplă ca singurul mod de salvare să fie șocurile. Nu electrice ci emoționale.
Oricum ar fi, prietenul ăsta de urgență știe perfect ce-i trebuie sufletului nostru pentru a-l vindeca…
